Particulele în suspensie (PM10) provin în special de la emisiile poluante generate de industrie, trafic şi încălzirea locuinţelor. Acestea pot provoca astm, afecţiuni cardiovasculare, cancer pulmonar şi deces prematur.
Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător si un aer mai curat pentru Europa, reglementează politicile în materia calităţii aerului înconjurator.
Directiva europeana a intrat in vigoare pe 11 iunie 2008, statele membre, inclusiv România, având la dispoziţie 24 de luni, până la data de 11 iunie 2010, să transpună directiva în legislaţia internă. In cazul nerespectarii prevederilor, statelor membre in cauza se aplica penalitati.
Conform directivei, statele membre sunt obligate să reducă expunerea la PM2.5 în zonele urbane în medie cu 20 % pâna în anul 2020, pe baza nivelurilor din 2010 (valoarea ţintă 25 micrograme/m3/zi).
Ele sunt de asemenea obligate să reducă nivelul de expunere în aceste zone sub 20 de micrograme/m3 pâna în 2015.
Pe întregul lor teritoriu statele membre trebuie să respecte valoarea limită a PM2.5 stabilită la 25 de micrograme/m3.
Daca aceasta valoare nu poate fi atinsa pana in 2010, timpul de reglementare poate fi extins pana in 2015.
Termenele limită pentru atingerea standardelor PM10 (50 de micrograme/m3/zi, dar nu mai mult de 35 zile/an, sau 40 micrograme/m3/an) au putut fi prelungite cu trei ani după intrarea în vigoare a directivei, pâna la jumatatea anului 2011.
În România aceste limite sunt depăşite în prezent în marea majoritatea oraşelor şi aglomeraţiilor urbane.
Autorităţile au progresat în masurile de abordare a acestor probleme prin intermediul planurilor structurale şi de urgenţă, destinate
diminuării poluării:
- promovarea de alternative pentru mijloacele de transport (biciclete, autovehicule cu motoare electrice sau hybrid, etc);
- îmbunatăţirea transportului public;
- controlul emisiilor de gaze;
- curăţarea şi spălarea frecventa a drumurilor;
- restricţii de trafic.
In completarea acestor strategii de prevenire, Systemlife ofera o alternativă şi o metodă viabilă pentru eliminarea poluanţilor (pulberi în suspensie, Nox, VOC, etc) din aerul oraşelor şi metropolelor în care trăim. |
Praful fin, o problema a oraşelor noastre
Deopotrivă în oraşe şi în aglomerările urbane, poluarea aerului constă preponderent din praful fin, un amestec de particule solide şi lichide caracterizate prin dimensiunile reduse ale acestora.
Principala sursă de praf fin este arderea combustibilului în scopuri industriale şi traficul.
Compoziţia prafului este extrem de schimbătoare şi poate fi asociată urmatorilor componenti: dioxidul de sulf, monoxidul de carbon, oxizii de azot şi reziduurile arderii de hidrocarburi.
Din punct de vedere al sănătaţii şi mediului înconjurator, cel mai nociv praf este alcătuit din particule cu diametrul de mai puţin de 10 microni, cunoscute sub denumirea de PM10.
Acestea patrund adânc în sistemul respirator, ajungând în interiorul plămânilor, unde depoziteaza substanţele periculoase pe care le transportă.
Circa 60% din PM10 este format dn particule de tip PM2.5, cu diametrul sub 2.5 microni. Sub forma aceasta, ele pot patrunde in alveolele pulmonare si sange.
Efectele asupra sanatatii omului sunt aceleasi şi în cazul particulelor de tip PM1, ce au diametrul de 1 micron.
Staţiile Systemlife dispun de capacitatea si resursele necesare de a filtra aceste tipuri de particule, detectand si retinand pana si poluantii de natura gazoasa-nanopraf.
|